Categorie: Animație

Cu ocazia animației ăsteia, am mai învățat un cuvânt nou: frappandigues (fr. Nebuni, lunatici). Pentru că despre asta este vorba în „Panique au village”, animație europeană: un cal vorbitor pe nume… Cal, un cowboy pe care îl cheamă Cow-boy şi un indian (Indian) care locuiesc împreună, având ca vecin un ţăran mititel cu o nevastă… suculentă. Belgienii Stéphane Aubier şi  Vincent Patar pun de un lung-metraj animat după ce începând cu 2003 produceau pentru Canal + un serial omonim (se găsește integral pe Youtube.com).

Cu un stil animat excepțional –figurine din rășină cu suport oval la bază, precum cele cu care ne jucam noi imediat după 1990 și le găseam fie ca surprize la acadele, fie, ceva mai târziu, în jocurile de strategie cu cai și călăreți – , belgienii joacă la baza fileului, fiind atenți la detaliu. În rest,   plotul ar putea fi unul convențional: trei prieteni pornesc într-o aventură. Numai că miza este una delirantă – recuperarea a trei pereți de casă, furați de niște creaturi acvatice dubioase.

Personajul care m-a marcat pe mine este vecinul celor trei eventurieri: un bătrânel crizat, care țipă în fiecare replică. Vocea este asigurată de Benoit Poelvoorde, despre care cei doi realizatori spun așa: “Niciodată nu va respecta textul. Improvizează fără oprire, folosindu-se de stilul său și ideile personale. Norocul lui a fost că țăranul este un personaj care suferă de delir. Iar Benoit a putut delira cât a vrut. Când oferă trei versiuni diferite, nu știi pe care să o alegi.” (interviu pentru defunctul excessif.com)

Scene și motive hilare – țăranul mâncând o felie imensă de pâine prăjită cu Nutella, măcarul-toboșar, calul vorbitor la telefon sau conectat la paginile de cumpărături on-line, etc. – toate duc într-o direcție perfectă: inovație fără limite, absurd, umor.