Skip to content

Categorie: Uncategorized

[LOCURI] Studio 28, un cinema parisian de cartier

La Paris, după un urcat extenenuant al treptelor stației de metrou Abbesses, o pornești pe aglomerata Rue des Abbesses pentru a o apuca pe Rue Tholozé, unde la numărul 10, se află acest micuț cinematograf de cartier art et d’essai, Studio 28. Azi, dispune de un mic bar și o cafenea, ca multe alte cinematografe cu o singură sală pentru a supraviețui.

Fondat în 1928, în plină agitație culturală, cinematograful a văzut o sumedenie de premiere. În 1930, găzduia premiera filmului lui Luis Buñuel, L’Age d’Or. Ulterior, Las Hurdes, tierra sin pan (1932) sau Los olvidados (1950) au beneficiat și ele de proiecții.

Interiorul sălii de cinema de astăzi este cel gândit de Jean Cocteau: în ciuda simplității, iți sar în ochi lustrele și aplicele desenate chiar de Cocteau însuși.

Mi-a venit în minte să scriu aceste rânduri, văzând Buñuel en el laberinto de las tortugas (Salvador Simó, 2019), care rula în iunie, anul trecut, la această sală. Există la începutul animației această scenă în care Buñuel iese din sala de cinematograf, după proiecția L’Age d’Or, bulversat de reacția violentă a publicului. Primele proiecții au avut loc sub semnul unor proteste foarte agitate – anticlericalismul intra în conflict cu o Franță încă catho, fiind nevoie de intervenția poliției în final.

Eu am văzut la Studio 28, The Dead Don`t Die, de Jim Jarmusch (2019)

Cinéma 28, Paris (16.06.2019)

Buñuel en el laberinto de las tortugas, de Salvador Simó (2019)

La 11.06.2000, Jean-Pierre Jeunet filma această scurtă secvență din  Le Fabuleux destin d’Amélie Poulain, la Studio 28

[EROTICA] Curiosa, de Lou Jeunet

Putea fi un film kitsch, sau prețios, sau complet inutil. „Curiosa” este doar un film reușit din punct de vedere tehnic, dar plat și previzibil, lucru care care îl face irelevant. Și totuși, tipul ăsta de erotism inofensiv într-un cinema care devine din ce în ce mai abraziv, mai la obiect, mai obsedat de „să îți arăt eu cum stă treaba”, e bine-venit, de dorit, poate chiar necesar. Cu Noémie Merlant ( Portrait de la jeune fille en feu, 2019) în personaj principal care pendulează între doi domni pe care îi iubește în mod egal. Bun, îi poți reproșa lui Lou Jeunet bunele maniere, dorința obsesivă de a trata fiecare cadrul extrem de fotografic, și suntem îndreptățiți să o facem. Pe parcursul filmului, absența consistenței nu mai poate fi compensată de fotografiile frumos încadrate. Și ajungi să te gândești cu melancolie la filmul lui Bertrand Bonello, L’Apollonide (Souvenirs de la maison close).

Ai putea vedea:

Curiosa, realizat de Lou Jeunet, Franța, 2019

L’Apollonide (Souvenirs de la maison close), realizat de Bertrand Bonello, 2011

Portrait de la jeune fille en feu, realizat de Céline Sciamma, Franța, 2019