La Paris, după un urcat extenenuant al treptelor stației de metrou Abbesses, o pornești pe aglomerata Rue des Abbesses pentru a o apuca pe Rue Tholozé, unde la numărul 10, se află acest micuț cinematograf de cartier art et d’essai, Studio 28. Azi, dispune de un mic bar și o cafenea, ca multe alte cinematografe cu o singură sală pentru a supraviețui.
Fondat în 1928, în plină agitație culturală, cinematograful a văzut o sumedenie de premiere. În 1930, găzduia premiera filmului lui Luis Buñuel, L’Age d’Or. Ulterior, Las Hurdes, tierra sin pan (1932) sau Los olvidados (1950) au beneficiat și ele de proiecții.
Interiorul sălii de cinema de astăzi este cel gândit de Jean Cocteau: în ciuda simplității, iți sar în ochi lustrele și aplicele desenate chiar de Cocteau însuși.
Mi-a venit în minte să scriu aceste rânduri, văzând Buñuel en el laberinto de las tortugas (Salvador Simó, 2019), care rula în iunie, anul trecut, la această sală. Există la începutul animației această scenă în care Buñuel iese din sala de cinematograf, după proiecția L’Age d’Or, bulversat de reacția violentă a publicului. Primele proiecții au avut loc sub semnul unor proteste foarte agitate – anticlericalismul intra în conflict cu o Franță încă catho, fiind nevoie de intervenția poliției în final.
Eu am văzut la Studio 28, The Dead Don`t Die, de Jim Jarmusch (2019)
